Vineri, 9 decembrie, am călcat pe urmele legendarului Manole, meșterul lui Neagoe Basarab, care a ctitorit mândra mănăstire de la Curtea de Argeș, cea mai valoroasă construcție de artă și arhitectură bisericească din zonă şi una dintre cele mai vechi așezări de care vorbește istoria noastră.

Am aflat lucruri noi și interesante şi despre construirea lăcașului, despre legenda Meșterului Manole și a Anei, soția acestuia. În apropierea Mănăstirii, am văzut fântâna Meșterului Manole (locul în care se presupune că ar fi căzut acesta în momentul în care s-a aruncat de pe zidurile construcției) și moaștele Sfintei Filofteia.

După o scurtă pauză de masă, ne-am îndreptat  - cu mic, cu mare - spre „Fabrica de globuleţe a lui Moş Crăciun”. Aceasta nu este în  Laponia, aşa cum credeam, ci în municipiul Curtea de Argeş.
Într-o hală întunecoasă cu pereţi înalţi, cu geamuri acoperite cu obloane de lemn pentru a nu pătrunde nicio rază de soare şi patru mese cu un aprinzător la care flacăra arde continuu, lucrează meşterii sticlari. În 5 secunde, sticla ia cele mai felurite forme.

De la atelierul de suflătorie, sferele din sticlă merg la decorat. Într-o cameră plină cu recipiente în care se află culori, sclipici şi pensule, mai multe doamne pictează globurile. Este o adevărată magie. Zeci de culori vii puse pe masă aşteaptă să fie luate cu pensula şi întinse pe sticlă.

Din această fabrică ies anual milioane de globuleţe care ajung în casele familiilor din Europa şi America de Nord. Podoabele de pom care prind viaţă aici sunt cu atât mai preţioase cu cât sunt lucrate manual.
Drumul unui globuleţ, de la fabrică şi până în casa celor mai cuminți copii, este extrem de anevoios, dar impresionant.